Pe linia de plutire
idei de activități pentru septembrie
☕ De citit la un cafecito
Credits: eberhard grossgasteiger
Linia de plutire e, de fapt, o linie întreruptă. Pe asfalt. Tot mai simți din când în când că te îneci, deși nu există apă în metafora asta. Bear with me.
Nu ştiu cine ne-a mințit că e o linie continuă. Chiar, a promis totuşi cineva că mergi cu aceeaşi viteză, că muzica şi câteva frunze fluturânde de pe marginea drumului îți creează impresia că pluteşti, că nu intri-n depăşiri iresponsabile şi nu te simți (şi poate eşti) depăşit?
Nu e o linie continuă. Nu doar că e întreruptă, ba chiar sunt şterse marcajele în curbe, iar când ți-e lumea mai dragă ți-apare ditamai craterul în asfalt şi virezi atât de brusc încât îți sar ochelarii de pe nas.
Dar eşti back on track. Temporar. Intră piesa aia bună pe care ai ascultat-o toată vara, în față ți se arată un apus instagramabil, creierul pompează iar happy thoughts, şiii frânezi iar brusc pentru că îți sare o căprioară în față.
Căprioara aia e un simbol (evideeent). E un obicei prost la care credeai că ai renunțat, e imprevizibilul care îți dă peste nas când credeai că deții iar controlul, e un not-so-kind reminder că nu eşti un ChatGPT care are răspunsuri la orice şi tot ce ai în comun cu el e că bați campii şi halucinezi uneori. Şi, în prostia ta, mai eşti şi sigur că e ca tine. Degeaba îți dau terapeutul şi prietenii prompt-uri mai bune. Până nu te convingi singur, o s-apară căprioare mai ceva ca-ntr-un film Disney.
Îmi văd de drumul meu, dar mie mereu mi se întâmplă chestii tâmpite, obişnuiam să spun.
Poate problema e tocmai că merg pe acelaşi drum, că mi-e familiar. Știu că ăsta e drumul spre acasă, ştiu inconştient că e plin de gropi, de animale sălbatice, de marcaje şterse care mă bagă-n ceață, dar sunt surprinsă de fiecare dată.
Cum am ajuns iar aici?, mă întreb.
— Băi, dar tu eşti chiar proastă?, zice căprioara. Ia-o dracu’ pe altă parte, că m-am săturat să-ți văd mutra mai surprinsă decât a mea când mă orbesc farurile de maşină.
Trec neaşteptat de repede peste faptul că animalul vorbeşte.
— Dar dacă intru pe un drum forestier şi va fi mai rău? Dacă acolo mi se strică maşina? Dacă mǎ prinde noaptea? Dacă o iau pe jos şi mă mănâncă urşii?
— Dacăăă, da’ dacăăă, daaa’ dacăăă”, mă imită căprioara cu o voce pițigăiată, apoi îşi dă ochii peste cap teatral şi îşi aprinde o țigară din care trage doar 2 fumuri. Mă, fată, uite cum stă treaba. Tu eşti la volan şi pe mine mă doare sub codiță ce alegi.
Scoate un Dyson Airwrap de nicăieri şi începe să-şi aranjeze blana de pe coada minusculă. What the…?
— Noi toți suntem spectatori la virajele şi derapajele tale. Da’ avem propriile probleme. Dacă o iei pe alt drum, nu există garanția că va fi mai bine. Dar poate va fi. Şi dacă nu, măcar mai schimbi peisajul. Şi, spoiler alert, mă aştept să te mai văd pe aici chiar dacă decizi să încerci alt drum. Oamenii se întorc pe căi bătătorite când se sperie de schimbare. E drept că pe unii nu i-am mai văzut. Poate le place noul drum. Sau poate au murit, hehe. Cine ştie? Pune-ți centura, mai schimbă muzica, enjoy the ride, viața e scurtă şi alte clişee care vă ajută pe voi.
Mă priveşte cu ochi… de căprioară, desigur.
— You’ll be ok, kiddo. Chiar şi când ai impresia că nu. Ştii ce zic? (cu ultima întrebare pare că-l imită acum pe Teo)
— Nu. Nu ştiu ce zici.
— Eh, păi nu tre’ să le ştii pe toate. Hai pa, că am treabă să-i fac şi pe alții să se c**e pe ei de frică. Mai puțin gând, mai mult avânt! Intenția fără acțiune ar trebui să fie infracțiune, hehee.
Şi dispare dintr-un salt.
Well, that was fucking weird.
🧠 Pentru minte
Am citit recenzii foarte bune despre piesa TOTO. Încă mai sunt bilete disponibile pentru 21 septembrie, ora 19:00, la teatrul Masca. TOTO spune povestea legăturii profunde și emoționante dintre Effy, o fată de 12 ani, și câinele ei, Toto. Conexiunea dintre ei arată ce ne menține la suprafață în momentele în care lumea din jur se prăbușește: despre curaj, dragoste, prietenie, importanța de a (ne) asculta.
Ediția a 15-a a Festivalului Internațional de Poezie București, organizat de Muzeul Național al Literaturii Române, va avea loc între 15–21 septembrie 2025 la București. Printre invitați se numără poetul american Denver Butson, poetul italian Luigi Colagreco, poeta Iria Fariñas din Spania, Ana Blandiana, Magda Cârneci, Dan Coman, Radu Vancu sau Teodor Dună.
Filmul „Jaful Secolului”, regizat de Teodora Ana Mihai, scris de Cristian Mungiu, și inspirat de un caz real, va putea fi vizionat în România începând din 23 septembrie. A câștigat Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia (2024), Premiul Publicului la Shanghai, Balkan Film Award la Sofia și Marele Premiu la Tokyo, unde Anamaria Vartolomei a primit și premiul pentru cea mai bună actriță.
Weekendul 12–13 septembrie va fi dedicat cinema-ului spaniol la Casa Filipescu-Cesianu, în parteneriat cu Ambasada Spaniei. Alături, porțile Muzeului Vârstelor se deschid pentru tururi ghidate.
Muzeul Antipa deschide o nouă expoziție fotografică, realizată în colaborare cu Ambasada Japoniei în România – „Japonia, file din natură”. Inaugurarea are loc pe 11 septembrie, iar intrarea este liberă în această zi.
🧘🏻♀️Pentru corp
Cafeaua bună trece primejdia rea, se știe. Am avut ocazia să-i cunosc pe băieții de la Lucid în cadrul unei sesiuni de cupping și cred că merită să le încercați cafeaua. Sunt la început de drum, foarte pasionați, cu temele făcute.
Pentru că luna asta se împlinesc 3 luni de când lucrez cu Ioana Moisesc, simt că am destul context încât să pot să-i recomand programul. Ioana oferă planuri de antrenament, meniuri personalizate și materiale educaționale, printre altele. N-o să facă nimic în locul tău, evident, dar oferă toată susținerea necesară dacă vrei să îți schimbi stilul de viață.
Cei de la The Scent Nest oferă o experință premium de testare a parfumurilor de lux și de nișă așa încât acestea să devină accesibile tuturor. Decantează parfumurile în mostre de 2ml, 5ml și 10m, pentru ca ele să poată fi testate înainte de a achiziționa întreaga sticlă. Discovery box-ul lunii septembrie include 5 mostre. Pentru nehotărâți ca mine e o opțiune bună.
Duminică, 14 septembrie, între orele 16:00-20:00, are loc Picnic state of mind, pe insula din parcul Bordei. Detalii în postare:
❤️ Pentru corazón
Prietena mea, Flavia, a avut un accident grav în iunie. E mai bine acum. Ba chiar a început să scrie despre asta pe profilul ei de Instagram. Are o serie de stories în care povestește detaliat despre implicațiile unui accident petrecut în altă țară, dar și despre recuperare într-un spital din România în highlights aici. E o ocazie bună să ne amintim că totul se poate schimba într-o secundă. Și, știți voi, don’t take things for granted.
În seara aceasta, 7 septembrie, cu puțin noroc, și din București avem ocazia să vedem eclipsa totală de lună. Grab popcorn… sau ceva.
Ediția a VI-a a „Pieței Festivalului George Enescu” are loc în perioada 17–21 septembrie 2025. Concertele din cadrul festivalului se desfășoară zilnic, în intervalul 18:00–21:30, în Piața George Enescu.
Luna asta am revăzut serialul Fleabag, așa că am decis să-l recomand în caz că nu l-ai văzut până acum. Dialogul e impecabil, umorul 10/10, personajele și dinamicile relatable. Are doar 12 episoade în total, în câteva zile e gata.
💡 Ideea (re)creativă a lunii
Am reușit să evadez câteva zile la Brașov și m-am întors cu recomandări, în caz că vrei să dai o fugă în septembrie.
🚅 Dacă pleci din București, Softrans e o opțiune bună de transport. Faci 2 ore și 40 min.
🏠 Am găsit o cazare superbă, House 66, la 5 minute de mers pe jos de Piaţa Sfatului.
🍽️ Aș mânca oricând la Omelett, Bistro de l’arte, Dei Frati sau Artegianale.
☕ Am descoperit cafea bună la Crop de data asta (au prăjitorie proprie).
🍸 Cocktailul ăsta nu e pe placul tuturor, dar mereu îmi iau un White Russian când ajung la Tipografia.
Ah, să nu uit. Pebs au un magazin în centru cu bijuterii, lumânări parfumate (care chiar miros când le aprinzi), accesorii și tot felul de te-miri-ce. Întotdeauna găsești cel puțin o pisică dormind printre toate astea. Da, stau toate la mângâiat. Cu plăcere.
🤌 Urarea de bine
Îți urez să nu cânți Wake me up when September ends, ci să dormi cât trebuie noaptea, dar să stai treaz în timpul zilei şi să caști bine ochii la lucrurile mici. Alea se adună şi, la final, aia ne e luna. Pentru mine, septembrie nu mai e despre being the best version bla bla, ci despre a mă menține pe linia de plutire. Un fel de do your best and fuck the rest. Cred că uneori e ok şi aşa.